Definiție clinică și clasificare

Criterii de diagnostic, stadializare și diagnostic diferențial în artrofibroza post-traumatică și postoperatorie.

Fiziopatologie

Artrofibroza rezultă dintr-un răspuns inflamator exagerat care depășește faza fiziologică de vindecare. Diferențierea fibroblastică și depunerea excesivă de matrice extracelulară duc la formarea de aderențe intra- și extraarticulare. Procesul implică o disfuncție a reglării răspunsului cicatricial, cu transformarea țesutului inițial edematos în țesut fibros organizat și, ulterior, maturat.

[DE COMPLETAT — mecanisme moleculare specifice, rolul citokinelor pro-fibrotice, markeri inflamatori relevanți]

Criterii de diagnostic

Diagnosticul este clinic, susținut de evaluarea obiectivă a mobilității și de istoricul postoperator. Nu există un singur test patognomonic.

Deficit de extensie și/sau flexie față de membrul contralateral, persistent dincolo de pragurile postoperatorii așteptate
Stagnare sau regresie a mobilității la evaluări succesive
Prezența semnelor inflamatorii persistente (umflare, căldură locală)
Senzație mecanică de blocaj / "strânsoare" care nu cedează la încălzire

[DE COMPLETAT — valori specifice de prag, criterii imagistice dacă sunt relevante]

Stadializare

[DE COMPLETAT — sistem de stadializare utilizat, cu descrierea fiecărei stadii, criteriile de trecere între stadii și implicațiile terapeutice]

Diagnostic diferențial

Rigiditatea postoperatorie poate avea cauze multiple. Artrofibroza trebuie diferențiată de:

Rigiditate postoperatorie fiziologică — se rezolvă progresiv cu recuperare
Dificultăți tehnice ale intervenției — impingement, conflict mecanic
Infecție articulară — necesită management distinct
Complicații de fixare — mobilizare de implant, eșec de integrare
Durere centrală / sensibilizare — limitare de mișcare de origine non-mecanică

Alte localizări

Deși genunchiul este localizarea cea mai studiată și mai frecventă, artrofibroza poate afecta și:

Umerul — capsulită adezivă post-traumatică / postoperatorie
Cotul — după fracturi sau intervenții articulare
Glezna — după fracturi, stabilizări ligamentare

Principiile fiziopatologice sunt similare: răspuns cicatricial exagerat care limitează spațiul articular. Pragurile de mobilitate și intervalele postoperatorii diferă însă pentru fiecare articulație.