Corpul adipos Hoffa: cea mai sensibilă structură din genunchi

Corpul adipos infrapatelar, numit și corpul adipos Hoffa, este țesutul gras situat în spatele tendonului rotulian. Este cea mai sensibilă structură din genunchi și una dintre principalele surse de durere anterioară. După o operație, fibroza acestui țesut limitează alunecarea tendonului rotulian, modifică mecanica rotulei și poate întreține durerea chiar când mobilitatea pare acceptabilă.

Unde se află și ce face

Corpul adipos infrapatelar este o structură intracapsulară, dar extrasinovială, delimitată anterior de tendonul rotulian și posterior de articulația tapetată sinovial. Superior se atașează de fața inferioară a rotulei și se proiectează posterior către scobitura intercondiliană prin două plici sinoviale alare, care fuzionează formând plica infrapatelară [1].

Vascularizația provine din arterele geniculate superioare și inferioare, cu o zonă centrală slab vascularizată — motiv pentru care centrul corpului adipos este considerat un punct de intrare potrivit în chirurgia artroscopică, pentru limitarea sângerării [1][2].

Corpul adipos nu este un simplu umplutor. Se deplasează, își schimbă forma, poziția, presiunea și volumul pe parcursul mișcării: în flexie se retrage posterior, iar în extensie se îndepărtează de tibie [2]. Presiunile din interiorul lui cresc semnificativ la flexie peste 100° și la extensie sub 20° [2]. Prin contactul apropiat cu cartilajul și osul, contribuie probabil la absorbția forțelor generate în articulație [1].

Corpul adipos infrapatelar este și un rezervor de celule: conține celule inflamatorii și celule stem mezenchimale, capabile să se diferențieze în condrocite [1][2].

De ce doare atât de tare

Corpul adipos infrapatelar este bogat inervat. Primește ramuri din nervul femural, nervul peronier comun și nervul safen, la care se adaugă ramuri din nervul tibial posterior și din nervii care inervează vastul lateral și medial. Conține o densitate mare de terminații nervoase aferente de tip IVa, ceea ce explică nivelurile ridicate de durere resimțite când acest țesut este afectat [1][2].

Un experiment ilustrativ: într-un studiu în care structurile interne ale genunchiului au fost palpate endoscopic fără anestezie intraarticulară, corpul adipos infrapatelar s-a dovedit structura cea mai sensibilă, iar durerea provocată a fost atât de severă încât studiul a fost aproape întrerupt [2].

Mecanismul neurochimic. La pacienții cu durere anterioară de genunchi, fibrele care conțin neuropeptide sunt semnificativ mai frecvente în corpul adipos și în retinaculul medial decât la persoanele fără durere anterioară [2]. Substanța P, prezentă în densitate mare în jurul vaselor corpului adipos, crește sensibilitatea la semnale nociceptive și promovează inflamația; produce vasodilatație și migrarea leucocitelor din capilare în țesutul înconjurător, cu edem consecutiv, care poate duce la conflict mecanic, ischemie și necroză a țesutului adipos [2].

Când fibroza devine ireversibilă. Modificările fibrotice ireversibile ale corpului adipos infrapatelar induc formarea de vase noi și apariția de terminații nervoase pozitive pentru CGRP în regiunile nou vascularizate, ceea ce se asociază cu durere articulară prelungită [3]. Aceasta este explicația pentru durerea persistentă la pacienți al căror genunchi pare, la măsurătoare, rezonabil de mobil.

Ce se întâmplă când apar aderențe

Aderențele corpului adipos modifică mecanica întregului aparat extensor [2]:

• Studiile pe cadavru arată că aderențele pot produce patella infera. Scurtarea funcțională a tendonului rotulian reduce brațul de pârghie eficient, astfel încât este necesară o forță mai mare a cvadricepsului pentru a produce aceeași forță de extensie.
• În flexie, rotula poate angaja prematur șanțul trohlear, cu deplasare medială.
• În extensie, mobilitatea rotulei scade și apare rezistență la translația laterală în extensie completă.
• Tendonul rotulian scurtat direcționează o forță anterioară asupra tibiei, cu creșterea translației tibiale între 30° și 60° de flexie.
• Zonele de contact de pe platourile tibiale medial și lateral se deplasează posterior.

Rezultatul practic: un genunchi care necesită mai multă forță pentru aceeași mișcare, cu presiuni de contact modificate — exact combinația care întreține durerea anterioară.

Cum se manifestă clinic

Pacienții cu aderențe ale corpului adipos acuză frecvent durere anterioară de genunchi în timpul flexiei și extensiei. Genuflexiunile, urcatul scărilor, săriturile și alergarea tind să agraveze simptomele [2].

Testul de hiperextensie pasivă. Cu pacientul în decubit dorsal, genunchiul este hiperextins pasiv. În mod normal, pacientul ar trebui să simtă o întindere la nivelul ischiogambierilor și posterior de genunchi, semn că intervalul anterior permite corpului adipos să alunece anterior. Dacă pacientul resimte durere, ciupire sau presiune în intervalul anterior, poate exista o restricție a corpului adipos [2].

Se evaluează și lungimea cvadricepsului: întinderea cvadricepsului și a structurilor anterioare ale șoldului poate ameliora simptomele de restricție a corpului adipos [2].

Ce arată imagistica

La RMN, corpul adipos are aspect similar cu țesutul subcutanat, conținând structuri fibroase dispersate printre adipocite [1].

Modificări post-chirurgicale [1]:

• După artroscopie, benzile fibrotice sunt accentuate la nivelul portalului și au aspect tipic liniar și orizontal, cu semnal scăzut în T2 cu supresie de grăsime.
• După chirurgie deschisă, reacția fibrotică poate fi mult mai extinsă și poate produce o îngroșare aparentă a tendonului rotulian, cu aspect care mimează tendinoza cronică.
• Leziunea cyclops apare ca masă nodulară care traversează regiunea intercondiliană și apexul corpului adipos, cu semnal scăzut atât în T1, cât și în T2.

Boala Hoffa — sindromul de conflict al corpului adipos — apare după traumatism acut sau repetat, cu hemoragie și hipertrofie a țesutului adipos inflamat, care se prinde între femur și tibie. La RMN se văd zone de semnal crescut în T2, cu bombarea tendonului rotulian prin efect de masă. În stadiile cronice, semnalul scăzut atât în T1, cât și în T2 corespunde fibrozei și depunerilor de hemosiderină [1].

Implicații pentru recuperare

Recomandările clinice publicate, cu nivel de evidență C — consens, dovezi orientate pe boală, practică uzuală, opinie de expert sau serii de cazuri [2]:

• Tratamentul genunchiului postoperator trebuie să includă mobilizarea corpului adipos infrapatelar și mobilizarea rotulei.
• Eliberarea chirurgicală a cicatricilor intervalului anterior a fost asociată cu ameliorarea rezultatelor raportate de pacienți.

Corpul adipos infrapatelar este una dintre cele opt localizări anatomice definite prin consensul internațional pentru fibroza post-chirurgicală a genunchiului [4]. Consensul precizează însă și limita: sindromul de contractură infrapatelară care nu produce restricție de amplitudine este considerat fibroză locală, nu fibroză articulară a genunchiului [4].

O notă privind rezecția. Întrucât corpul adipos ar putea avea un rol protector prin absorbția șocurilor, rezecția lui merită discutată cu mai multă atenție în context clinic [1].

Referințe

1. Roemer FW, Jarraya M, Felson DT, Hayashi D, Crema MD, Loeuille D, Guermazi A. Magnetic resonance imaging of Hoffa's fat pad and relevance for osteoarthritis research: a narrative review. Osteoarthritis Cartilage. 2016;24(3):383–397.
2. Hannon J, Bardenett S, Singleton S, Garrison JC. Evaluation, treatment, and rehabilitation implications of the infrapatellar fat pad. Sports Health. 2016;8(1):40–46.
3. Onuma K, et al. Fibrotic changes in the infrapatellar fat pad induce new vessel formation and CGRP-positive nerve fiber endings associated with prolonged knee pain. 2020.
4. Kalson NS, Borthwick LA, Mann DA, Deehan DJ. International consensus on the definition and classification of fibrosis of the knee joint. Bone Joint J. 2016;98-B(11):1479–1488.

Ultima revizuire a conținutului medical: 2026-08-09